In august stiu ce o sa fac…

emblemaNu stiu pe cine sa dau vina (sau sa-i multumesc) ca am aceasta obsesie pentru sport inca de cand m-am nascut. Si cand spun de cand m-am nascut, nu cred ca exagerez cu mult. In familia mea sunt cunoscut ca mezinul disperat dupa fotbal si mama obisnuia sa imi povesteasca o intamplare de cand aveam cateva luni de fiecare data cand se aduce in discutie fotbalul.

M-am nascut intr-o zi de luni, 16 octombrie 1989, avand undeva la 3 kg si fiind exasperant de cuminte. Din cauza pierderii catorva sute de grame, mama a fost nevoita sa ramana ceva mai mult timp acolo si cu trecerea timpului devenisem vedeta maternitatii din simplul motiv ca ma incapatanam  sa iau in greutate Continue reading

Advertisements

Am facut o obsesie pentru violoncel..

celloDe ceva timp sunt tot mai atras de violoncel..Ca o paranteza scurta, mereu mi s-a parut cam ciudata limba noastra si am venerat limba engleza: cuvinte scurte ce exprima la fix ceea ce vrei sa spui. Chiar si la subiectul de fata, imi place mai mult cum suna in engleza, (cello), dar am sa-i spun violoncel. Si cum spuneam, violoncelul a devenit ultima mea obsesie…si cand eu fac o obsesie pentru ceva, trebuie sa fac cunoscut tuturor acel lucru:) Vorbind cu o prietena despre ideile mele in materie de beletristica si spunandu-i ca de mult as vrea sa scriu cateva pagini in care sa am si eu Otilia mea, la fel ca Felix, ea mi-a sugerat o imagine de care m-am indragostit de atunci: o Ea cantand la violoncel. Si mi-a recomandat filmul “Lost and found”, plus cateva scene in care Sophie Marceau canta la violoncel. Asa ca va las trei videoclipuri si sper sa va placa.

Continue reading

A fost odata Ana… (II)

A fost odata Ana...– Deci mergem la o plimbare prin aer liber sau o sa continui sa vorbesc singur? – imi spuse Andrei pentru a nu stiu cata oara. De fapt, faceam eforturi mari pentru a fi atent la ce spunea si tare mi-as fi dorit in acele clipe sa fiu departe chiar si de el – de singura persoana capabila sa ma inteleaga. Gandul imi zbura la camera mea in care mi-am ispasit sentinta dictata chiar de propria-mi inima; ma vedeam inconjurat de toate acele carti primite de la ea si le rasfoiam la intamplare, cautand o fraza sau un cuvant de care sa ma agat. De luni bune, lumea devenise pentru mine doar un prilej nemaipomenit pentru a-mi aduce aminte de ea. Imi continuam pelerinajul prin oras, cautand toate acele locuri in care stiam ca am fost impreuna si toate astea in speranta ca asa voi putea tine in viata amintirile ce o conturau asa cum o cunoscusem. Continue reading

“So, this is what an angel sounds like…”

music band

Din seria “Am descoperit America!” – posturi in care va voi prezenta saptamanal noile mele descoperiri in materie de muzica,arta si alte cele.

Recunosc, imi place sa-mi petrec o buna parte din timp pe youtube. Caile lui sunt atat de ciudate, incat de la un video te trezesti la altul atat de repede si nu poti sa nu te intrebi cum doamne iarta-ma am ajuns eu aici? Insa, unul dintre pelerinajele pe youtube mi-a facut cunoscuta aceasta formatie pe care vreau sa v-o aduc in atentie.

Plecand de la un video de-a lui Ray William Johnson, am ajuns la un cover oarecum reusit de-a lui Adele. Tipa canta relativ ok, nimic nou sub soare. Insa top commentul video-ului mi-a atras atentia. Continue reading

A fost odata Ana…

A fost odata AnaANA…numele ei scris pe un bileţel verde fosforecent îl făcu pe Alex să tresară..cel mai simplu nume ce a existat în viaţa lui , dar totuşi cel mai complicat…un nume încărcat de atâtea si-atâtea amintiri… Ca un condamnat ce stă în faţa călăului şi realizează că expresia neclintită a acestuia e ultima imagine ce-i va străfulgera ochii, aşa se simţea el în acele momente când ultima amintire a unei Ane ce-i luneca printre braţele timide era tot ce putea să simtă. Continue reading

“Barbosul asta stie sa cante?”

MuzicianDin seria “Am descoperit America!” – posturi in care va voi prezenta saptamanal noile mele descoperiri in materie de muzica,arta si alte cele.

Zilele trecute vorbeam cu un prieten despre muzica ce se intinde in Romania ca o gangrena si risca sa devina singura referinta pe piata de la noi. Nu o sa vorbesc acum despre cat de idioata, simpla si kitchoasa este muzica popcorn ce o auzim in ziua de azi la tot pasul (despre asta sunt sigur ca toti ipocritii vorbesc), ci am sa incerc sa repar raul facut prin indreptarea atentiei catre cei care poate chiar merita mai mult decat sanii Innei.

La emisiunile de genul X-Factor sau Vocea Romaniei imi place sa ma uit (nu insa si la incercarile stupide de la Prima sau TVR) pentru ca imi place sa ma imbat cu apa rece, crezand ca mai sunt si talente pe la noi ce nu viseaza sa isi arate fundul pe scena sau sa cante doua versuri o melodie intreaga. Continue reading