A fost odata Ana… (II)

A fost odata Ana...– Deci mergem la o plimbare prin aer liber sau o sa continui sa vorbesc singur? – imi spuse Andrei pentru a nu stiu cata oara. De fapt, faceam eforturi mari pentru a fi atent la ce spunea si tare mi-as fi dorit in acele clipe sa fiu departe chiar si de el – de singura persoana capabila sa ma inteleaga. Gandul imi zbura la camera mea in care mi-am ispasit sentinta dictata chiar de propria-mi inima; ma vedeam inconjurat de toate acele carti primite de la ea si le rasfoiam la intamplare, cautand o fraza sau un cuvant de care sa ma agat. De luni bune, lumea devenise pentru mine doar un prilej nemaipomenit pentru a-mi aduce aminte de ea. Imi continuam pelerinajul prin oras, cautand toate acele locuri in care stiam ca am fost impreuna si toate astea in speranta ca asa voi putea tine in viata amintirile ce o conturau asa cum o cunoscusem. Continue reading

Advertisements

A fost odata Ana…

A fost odata AnaANA…numele ei scris pe un bileţel verde fosforecent îl făcu pe Alex să tresară..cel mai simplu nume ce a existat în viaţa lui , dar totuşi cel mai complicat…un nume încărcat de atâtea si-atâtea amintiri… Ca un condamnat ce stă în faţa călăului şi realizează că expresia neclintită a acestuia e ultima imagine ce-i va străfulgera ochii, aşa se simţea el în acele momente când ultima amintire a unei Ane ce-i luneca printre braţele timide era tot ce putea să simtă. Continue reading